Poem

Orbește

Little eyes, lost inside a tale,
Watched by a soul behind the veil...
It watches, for it has no choice,
Even when no one understands its voice.

The only truth that does exist
Is life itself, however sad it is.
Sad as autumn, bleak and cold,
Or as a life too quickly told.

May the gentle sun arise,
Even in a bitter life.
For bitter it is, to be sure,
To be missing from the story that is yours.

Ochișori pierduți in poveste,
De un suflet ce îl privește...
Privește căci n-are de ales!
Chiar și când nu este înțeles.

Singurul adevăr ce există...
Este viața fie ea și tristă.
Tristă precum toamna cea rece,
Sau o viață când repede trece.

Fie ca soarele blând să răsară,
Chiar și într-o viață amară.
Căci amar cu adevărat este,
Să lipsești din propria poveste.